Cuvântul "amorf" este de origine greacă și are semnificația "formlessness".În dicționarul explicativ al Brockhaus și Efron acest termen înseamnă o stare specială de substanțe în structura căreia nu există ordine. De obicei, starea substanțelor amorfe se opune stării substanțelor cristaline.
Ozhegov definește adjectivul "amorf" în 3 sensuri:
- este că nu are o structură cristalină( în ceea ce privește mineralele și substanțele chimice);
- este ceva fără formă, neclare( despre un concept);
- este pasiv, indiferent, lent( în raport cu o persoană).
Proprietățile inerente corpurilor amorfe studiate în cursul fizicii pot fi extrapolate la om. Astfel, în substanțele amorfe( spre deosebire de materialele cristaline) nu există nici o latură de cristal, ca într-o persoană amorfă nu există nici un "nucleu" interior, aderarea la principii.
De exemplu, în clasă mulți tachinează un băiat. Cei mai mulți dintre studenți nu au nimic împotriva lui, ei pur și simplu nu vor să intre în conflict cu conducătorii. Comportamentul acestei majorități va fi conformist, neprincipat și amorf.
Substanțele amorfe se caracterizează prin absența unui punct de fierbere, iar o personalitate amorfă este extrem de dificil de scăpat, nimic nu-l atinge. Din nou, același exemplu cu persecuția unui student de către alții: studentul însuși nu poate reacționa deloc la eveniment, deoarece a acceptat-o deja, sau speră că în curând va cădea în urma lor. Alternativ, băiatul este inițial amorf, iar colegii săi nu-l ating. El merge doar cu fluxul.
În plus, semnul substanțelor amorfe este fluiditatea și plasticitatea, deci o persoană amorfă nu are propria sa viziune asupra lumii, părerea lui este influențată în mod constant de alții. Deci, o persoană fără propria sa opinie, fiind în companie, preia ideile, gândurile și chiar modul de comunicare și de atitudine ale altor persoane față de diverse fenomene.
Persoana amorfă nu este caracterizată de ambiție și exigență.Aspirând orice scop și acțiuni active, va prefera lenea și stabilitatea lentă, dar calmă.